Legea olandeză privind energia (Energiewet) acordă comunităților energetice un loc explicit în sistemul energetic. Aceasta marchează o schimbare substanțială față de situația din Legea electricității din 1998, în care inițiativele energetice colective trebuiau să se încadreze într-un cadru care nu era conceput pentru această formă de cooperare. Prin urmare, noua lege oferă un punct de plecare juridic mai clar pentru colectivele de rezidenți, cooperativele locale și întreprinderile colaboratoare care doresc să genereze, să utilizeze, să stocheze sau să partajeze energie în comun.
Comunitățile energetice joacă un rol crucial în promovarea practicilor durabile și a autonomiei energetice locale.
Numeroase comunități energetice apar în întreaga Europă, prezentând soluții inovatoare pentru generarea și partajarea energiei.
Această recunoaștere nu înseamnă că comunitățile energetice nu intră sub incidența legislației energetice obișnuite . Dimpotrivă: tocmai pentru că operează la intersecția dintre generare, furnizare, stocare, alocare și utilizare a rețelei, structura lor necesită o analiză juridică atentă. În acest articol, discutăm principalele caracteristici ale cadrului juridic și punctele cheie de atenție pentru practică.
Aceste comunități energetice sporesc reziliența locală și oferă beneficii dincolo de simpla economisire a energiei.
Pentru mulți locuitori, aderarea la comunități energetice poate duce la beneficii financiare și de mediu semnificative.
Ce este o comunitate energetică?
Prin eforturi colective, comunitățile energetice pot negocia tarife mai bune și pot îmbunătăți sistemele energetice locale.
Înțelegerea nuanțelor comunităților energetice este esențială pentru implementarea lor cu succes.
Legea energiei se aliniază cu două concepte europene: comunitatea energetică cetățenească și comunitatea energiei regenerabile. În ambele cazuri, este vorba despre o entitate juridică cu participare voluntară și deschisă, în care controlul nu ar trebui să aparțină exclusiv furnizorilor de capital, iar scopul principal nu este maximizarea profitului, ci mai degrabă obținerea de beneficii de mediu, economice sau sociale pentru membrii săi sau pentru zona locală.
Comunitățile energetice pot avea un impact semnificativ asupra modelelor de consum de energie și asupra economiilor locale.
Prin încurajarea colaborării, comunitățile energetice pot contribui la obiective climatice mai ample și la bunăstarea comunității.
Comunităților de energie regenerabilă li se aplică condiții suplimentare. Este deosebit de important ca controlul să fie cu adevărat integrat la nivel local și să nu fie preluat efectiv de către marii actori de pe piață. Oricine dorește să structureze o inițiativă ca o comunitate energetică trebuie, prin urmare, să ia în considerare nu doar forma juridică aleasă, ci mai presus de toate echilibrul real de putere, condițiile de aderare și modul în care sunt distribuite beneficiile și costurile.
Guvernanța comunităților energetice trebuie să reflecte valorile democratice ale membrilor lor.
Ce activități sunt posibile?
O comunitate energetică poate, în principiu, să desfășoare activități multiple. Acestea includ generarea, furnizarea, stocarea, agregarea, serviciile de flexibilitate, infrastructura de încărcare și partajarea energiei. Această aplicabilitate largă face ca conceptul să fie atractiv pentru proiecte colective, atât în mediul construit, cât și în parcurile de afaceri.
Provocările de implementare pentru comunitățile energetice necesită adesea abordări colaborative de rezolvare a problemelor.
În același timp, trebuie avută grijă să nu se supraestimeze domeniul de aplicare al conceptului de comunitate energetică. Simplul fapt că o inițiativă poate fi clasificată drept comunitate energetică nu elimină alte clasificări de reglementare. Dacă există furnizare, agregare sau o altă activitate reglementată trebuie întotdeauna evaluată separat. Acest lucru se aplică în special partajării energiei, unde aranjamentele civile dintre participanți, alocarea energiei, rolul furnizorului și procesarea sistemului tehnic trebuie să fie strâns corelate.
Obligația de licențiere, protecția consumatorilor și accesul la rețea
De îndată ce o comunitate energetică furnizează energie electrică micilor consumatori, aceasta intră în contact cu regulile care reglementează furnizarea și protecția utilizatorilor finali. Legea energiei creează loc pentru modele colective, dar nu oferă o excepție generică de la regimul obișnuit. Dacă este necesară o licență sau dacă comunitatea poate funcționa în cadrul unui regim excepțional sau special, depinde de designul specific al modelului.
Comunitățile energetice pot acționa ca catalizatori pentru schimbarea piețelor energetice locale.
Relația cu operatorul rețelei merită, de asemenea, atenție încă de la început. O comunitate energetică are, în principiu, dreptul de acces la rețea în condiții nediscriminatorii, dar rămâne supusă obligațiilor obișnuite ale sistemului. Gândiți-vă la conectare, transport, contorizare, schimb de date, tarife de rețea și restricții rezultate din congestie. Oricine dorește să își construiască propria infrastructură în cadrul unui proiect trebuie, de asemenea, să evalueze cu atenție dacă acest lucru afectează regimul pentru sistemele de distribuție închise sau alte structuri de rețea reglementate.
Structurarea juridică în practică
Construirea de rețele între comunitățile energetice sporește impactul lor colectiv.
Calitatea juridică a unei comunități energetice nu este determinată exclusiv de statutul său. Optarea pentru o cooperativă sau o asociație este adesea evidentă, dar acesta este doar începutul. Ceea ce contează este dacă guvernanța se aliniază cu caracteristicile statutare ale participării deschise, controlului adecvat și unui scop care nu vizează în primul rând distribuirea profitului.
Participarea în comunități energetice poate duce la emancipare personală și implicare comunitară.
În plus, este necesară o bază contractuală solidă. În practică, aceasta implică cel puțin acorduri privind participarea, intrarea și ieșirea, ratele de vot, contribuțiile la investiții, operațiunile, alocarea energiei generate, stabilirea beneficiilor, răspunderea și soluționarea litigiilor. Pe lângă acestea, vin acorduri cu furnizorii, actorii de pe piață, instalatorii, finanțatorii și operatorul rețelei. Tocmai în acest punct, un model funcțional din punct de vedere tehnic sau comercial se dovedește a fi, în mod regulat, insuficient dezvoltat din punct de vedere juridic.
Structurile juridice care sprijină comunitățile energetice sunt vitale pentru sustenabilitatea și creșterea acestora.
Principalele riscuri
În practică, trei riscuri se repetă în mod repetat.
Primul este riscul de guvernanță. Conflictele nu apar adesea la începutul inițiativei, ci imediat ce interesul economic crește. Incertitudinea cu privire la control, admiterea de noi participanți, alocarea profiturilor sau rolul partenerilor profesioniști poate pune apoi presiune asupra funcționării comunității.
Al doilea este riscul de reglementare. O delimitare incorectă între partajarea energiei, furnizare și alte activități reglementate poate duce la o inițiativă care funcționează neintenționat, sub rezerva unei cerințe de licență, sau la nerespectarea normelor care protejează consumatorii și buna funcționare a sistemului.
Al treilea este riscul rețelei. Chiar și o comunitate energetică structurată cu atenție din punct de vedere juridic rămâne dependentă de capacitatea de transport disponibilă. În zonele de congestie, acest lucru poate avea consecințe directe asupra fezabilității și profitabilității proiectului. Prin urmare, o soluție comercială bazată exclusiv pe generarea locală, fără o evaluare serioasă a conexiunii și a transportului, este vulnerabilă.
Concluzie
Legea energiei oferă comunităților energetice o bază juridică considerabil mai solidă decât înainte. Aceasta deschide calea către proiecte energetice colective în care generarea, utilizarea, stocarea și partajarea energiei sunt organizate la nivel local. În același timp, cadrul este stratificat din punct de vedere juridic și complex din punct de vedere operațional. Prin urmare, succesul unei comunități energetice depinde nu doar de tehnologie sau de sprijinul public, ci mai presus de toate de o structură coerentă din punct de vedere juridic.
Oricine înființează sau se alătură unei comunități energetice ar face bine să aibă structura revizuită în prealabil, în mod cuprinzător: din perspectiva corporatistă, contractuală și a legislației energetice. Numai atunci poate fi folosită efectiv marja de manevră oferită de Legea Energiei.
Întrebări frecvente
Este o comunitate energetică exceptată de la obligația de a obține o licență de furnizare dacă își aprovizionează membrii?
Nu automat. Legea energiei prevede o excepție de la cerința de a obține o licență de furnizare pentru comunitățile energetice, dar aceasta se aplică numai dacă sunt îndeplinite anumite condiții, inclusiv un număr maxim de cinci sute de membri sau acționari și o furnizare care să nu depășească ceea ce alimentează comunitatea însăși. Dacă o anumită inițiativă se încadrează în această excepție trebuie evaluat de la caz la caz.
Care este diferența dintre partajarea energiei și furnizarea acesteia?
Partajarea energiei este un drept legal reglementat separat, prin care un client activ sau o parte conectată în cadrul unei comunități energetice partajează energie prin intermediul rețelei, legată, printre altele, de un acord cu un furnizor care oferă partajarea energiei și de un dispozitiv de măsurare adecvat. Furnizarea este o activitate reglementată separat, cu propriile obligații. Cele două regimuri nu sunt interschimbabile și trebuie calificate independent unul de celălalt.
O comunitate energetică plătește aceleași tarife de rețea ca și ceilalți consumatori?
Da, în principiu așa este. Reglementările impun ca tarifele pentru o comunitate energetică să contribuie suficient și proporțional la costurile totale ale sistemului de transport sau distribuție. Nu există o scutire generală de tarife pentru comunitățile energetice.
Ce formă juridică este potrivită pentru o comunitate energetică?
În practică, se alege de obicei o cooperativă sau o asociație, deoarece aceste forme juridice se aliniază bine cu cerințele legale privind participarea deschisă și voluntară și controlul membrilor. Cu toate acestea, forma juridică în sine nu este suficientă: și statutul și acordurile aferente trebuie să protejeze cu adevărat cerințele de guvernanță.
Poate o comunitate energetică să-și construiască propria rețea de electricitate?
Acest lucru este posibil în anumite circumstanțe, dar aceasta aduce rapid în joc regimul pentru sistemele de distribuție închise sau liniile directe. Aceasta necesită o evaluare juridică separată, independent de faptul dacă inițiativa se califică drept comunitate energetică.
Se confruntă o comunitate energetică cu riscuri din cauza congestiei rețelei?
Da. O comunitate energetică rămâne dependentă de capacitatea de transport disponibilă și se poate confrunta cu restricții din partea operatorului de rețea în zonele de congestie. Acest lucru poate afecta direct fezabilitatea și scalabilitatea proiectului și, prin urmare, merită atenție la elaborarea studiului de piață.
